SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Angela Gonța: „Fata mea simte când sunt supărată”

28 noiembrie, 2014 Autor: Doina Calcea Foto: Dumitru Țurcan Diaga


Angela Gonța- cunoscută ca fiind 14 ani prezentatoarea principalului buletin de știri de la Pro TV Chișinău, este de șase luni în rolul de mămică a unei fetițe. Discretă, delicată și cu o personalitate puternică, Angela Gonța este o adevărată sursă de inspirație pentru alte mămici. În interviul acordat pentru Promotime, jurnalista a împărtășit din experiența sa de tânără mămică.

 

Evenimentul anului. Fără îndoială, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în acest an este nașterea fetiței mele, Ekaterina.

 

Soție. Sunt căsătorită de niciun an. Nu simt nicio schimbare majoră între a fi și a nu fi căsătorită. Hai să discutăm despre asta peste 10 ani, de exemplu.

 

Mamă. Am avut o sarcină foarte grea, de asta mă așteptam ca și maternitatea să fie la fel. Dar, nu. E minunat! Chiar dacă nu o să șochez pe nimeni dacă o sa zic că e al naibii de greu și obositor.

 

Ekaterina. Era un copil așteptat. Îmi doream de mulți ani să devin mamă. Dar chiar și așa, vorba internetului, vestea m-a luat prin surprindere.

 

Panica. Primele zile au fost foarte grele. Te trezești la un moment dat cu un omuleț lângă tine și, mai ales dacă nu ai experiență, nu prea știi ce să faci, cum să faci. Frica să nu i se întâmple ceva. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără ajutorul mamei mele care a fost lângă mine prima lună.

 

Schimbări. În linii mari încerc să duc același mod de viață. Eu cred că venirea pe lume a unui copil trebuie să te împlinească și nu invers. E nevoie doar de mai multă organizare. Deși, e adevărat că o data cu apariția unui copil, prioritățile sunt altele. De exemplu, îmi doresc mult să ies cu prietenele, găsesc timp pentru asta, îmi planific timpul, iar când ajung să o fac, chiar dacă fetița e pe mâini bune, mă gândesc fără să vreau ce face oare Ekaterina, e bine, doarme, plânge?

 

Sfaturi. Hai să nu le spunem sfaturi, ci mai degrabă schimb de experiență. Mi se pare foarte util acest fel de a comunica. În primul rând, înțelegi că nu ești tu cea mai rea mamă din lume, în cazul în care bebelușul tău nu se oprește din plâns, și nici cea mai urâtă femeie de pe glob când ai zece kilograme în plus și nu reușești să-ți vopsești proaspetele rădăcini ale podoabei capilare. E cel puțin liniștitor, din spusele altor mame, să știi ca toată nebunia asta o să treacă.

 

Lecțiile copiilor. Încă e prea mică. Deocamdată doarme, mănâncă și se joacă. Însă, da, rabdarea e pusă deseori la încercare și nu ai de ales. Faci o pauză și – de la capăt. Fata mea simte când sunt supărată și îmi răspunde cu aceeași monedă. Așa că eu mă strădui să fiu binedispusă. Nu îmi reușește tot timpul, dar cel puțin încerc.

 

Soțul. Se implică în măsura în care are timp pentru asta. De când a început campania electorală e puțin prezent. Pleacă cu noaptea în cap, vine târziu. Au însă o relație specială. Cu mici excepții, Ekaterina se trezește în fiecare dimineață să-și petreacă tatăl la muncă.

 

Abilități. Poate nu o să mă credeți, dar se pricepe la toate.

 

Emoții. Tot ce face mi se pare emoționant. Ca pentru orice părinte, de altfel. Fie că e vorba de primul zâmbet, gângurit sau îmbrățișare.

 

Muncă. Am revenit la muncă când Ekaterina a împlinit exact patru luni. Eu lucrez de circa 20 de ani. Acesta a fost ritmul meu de viață și altfel nu pot. Faptul că am un serviciu și petrec mai multe ore la birou nu înseamnă că-mi iubesc mai puțin copilul. Am toate condițiile să alerg la prânz până acasă să o hrănesc și să ne vedem și în timpul zilei.

 

 

Comentarii