SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Balerină în vise – interpretă în realitate

10 septembrie, 2014 Autor: Silvia Petrov


A visat să devină balerină, dar soarta a îndreptat-o spre muzică. Ajunsă la școala de muzică din orașul natal Perm, Rusia, a vrut să studieze vioara, dar tatăl ei a insistat asupra pianului. Interpreta de jazz și partenera de viață a celui mai cunoscut basist de la noi, Alex Calancea, Viola Julea, ne-a oferit un interviu în care ne-a spus cum a ajuns în Republica Moldova, de ce nu ar cânta niciodată muzică populară, dar și ce crede despre manele. Cât de mult a contribuit partenerul ei de viață, Alex Calancea, în cariera sa și de ce nu s-au căsătorit niciodată.  

 

Ai un prenume muzical. Părinții ți-au prezis viitorul, a fost o coincidență sau totuși dorința lor s-a materializat?

A fost ideea tatălui să mă numească Violetta. Când locuia în Moldova, el era artist al trupei Teatrului Național de Operă și Balet, cânta la trombon în repertoriul căruia era opera „La Traviata” de Giuseppe Verdi, eroina principală a operei numindu-se Violetta.

Ceea ce ține de prezicerea viitorului, cred că nu s-a îndeplinit, fiindcă Violetta era o curtizană.

 

Tatăl tău fiind muzician, iar mama medic, au încercat cumva ambii să te ghideze să le calci pe urme?

Fiind copil și petrecând majoritatea timpului în compania oamenilor de artă sau în compania medicilor, alegerea nu era atât de mare.

 

De vreme ce ai făcut alegerea, te-ai gândit vreodată cât din pasiunea ta pentru muzică e înăscută și cât dobândită prin educație?

În afară de muzică, mai aveam o pasiune pentru dans. Am activat în cadrul unui colectiv de dans, cu care am avut multe prestații.

De mic copil, mergeam cu tata la Teatrul de Opera și Balet din orașul Perm, acolo unde m-am născut, am privit toate spectacolele de balet și am rămas impresionată de ceea ce fac artiștii pe scenă, de costumele lor, în special de poante. La vârsta de 9 ani am susținut examenul de intrare la școala de coregrafie din Perm, însă nu am trecut ultima etapă. Acest fapt m-a întristat mult. În paralel, mă ocupam cu muzica. Îmi plăcea foarte mult să cânt și să compun diferite melodii. Cântam în diferite colective. La 7 ani am intrat la școala muzicală,  specialitatea pian. Alegerea instrumentului a fost a tatălui. Eu am vrut să cânt la vioară. Un sfat pentru părinți – nu impuneți copiii să se ocupe cu ceea ce nu le place!

Am un auz foarte bun înnăscut și 19 ani de studii muzicale. Nu știu ce altceva aș fi făcut în afară de muzică!

 

Cum ai ajuns în Moldova?

Când marea putere, numită URSS, a început să se prăbușească, tatăl meu a spus că nu va călători cu viză  în țara lui! După câteva luni totul era decis,  lucrurile erau împachetate, cartofi și tăiței, biletele cumpărate pentru ultimul zbor direct Perm – Chișinău … Și voilà! Eu sunt aici. În Republica Moldova întotdeauna mi-a plăcut (veneam aproape în fiecare an), ne place sau nu – aceasta este Europa!

 

O mare parte din publicul de la noi, ascultă alte genuri de muzică, mai puțin jazz. De ce ai ales să cânți acest stil de muzică? Nu riscai să te alegi cu un public mai mic?

Acest gen de muzică îl ascult de mică, deoarece tatăl meu cânta în orchestra de jazz „Bucuria” din Chişinău sub conducerea lui Șico Aranov. Întotdeauna mi-a plăcut acest stil de muzică, însă niciodată nu am încercat să-l cânt, până nu am început să fac parte din trupa ”UniVox”.

 

Ți s-au adresat vreodată vorbe urâte, comentarii negative la ceea ce faci? Cât de mult te influențează acestea?

Sinceră să fiu – NU! Nu mi s-au adresat niciodată vorbe urâte sau comentarii negative.

 

Cât de mult a contribuit partenerul tău de viață, Alex Calancea, la ceea ce faci?

Cum să vă spun, ca să nu să se supere Alex? M-am angajat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice fără ajutorul lui Alex, ha-ha-ha! Ce ține de ”UniVox”, mai întâi am început să cânt cu trupa, apoi am făcut cunoștință cu Alex. Și totuși, Alex mi-a adus în viață un alt tip de muzică, un alt stil. În acest an am înscris o piesă, care o să fie lansată toamna aceasta, care sunt sigură că o să vă placă. Am făcut cunoștință cu muzicanții din trupa ”Millenium Band”, cu care am petrecut foarte mult timp și cu multe alte personalități interesante!

 

În ce limbă, din punctul tău de vedere, jazzul sună mai frumos?

În engleză, desigur.

 

 

Ce stil de muzică nu ai cânta niciodată? De ce?

Muzica populară și manele. De ce? Deoarece, născându-mă în Rusia și trăind o perioadă de timp acolo, am fost departe de muzica populară moldovenească și melismatica ei.

 

 

Ce părere ai despre manele?

Ca și alte stiluri, are dreptul la existență.

 

Cum crezi, de ce oamenii care știu muzică și sunt buni în domeniu, nu au atâta popularitate precum o au restul, nu vreau să dau nume, că mă tem că-s multe?

Ca și în oricare altă profesie un rol important îl joacă norocul, dorința, câteodată și banii…

 

Nu mai faci parte din ”Univox”. Nu mai există acest proiect sau care e motivul?

Proiectul există, însă eu nu mai fac parte din el.

 

Te-ai gândit sa-ți schimbi și numele scenic, să-ți iei un pseudonim?

Ar trebui?

 

Când și unde vei lansa piesele?

Am să anunț, neapărat, când vor fi lansate piesele. Pare straniu, însă, mulți așteaptă piesele mele, chiar dacă nu mă cunosc ca solistă. Aceasta mă încurajează… tare!

 

Despre cum e să fii femeia lui Alex Calancea

 

De mulți ani formați un cuplu cu Alex Calancea. Dar nu prea multă lume știe asta. Ați dorit să păstrați în taină acest lucru? De ce?

Eu, în genere, nu m-am gândit la aceasta. Nu este vorba de nicio taină.

 

 Apropo, cum v-ați cunoscut?

Alex, fiind basist al trupei ”Millenium”, eu fiind vocalistă a trupei ”UniVox”, ne-am întâlnit la una dintre repetițiile pentru un concert la underground club ”Black Elefant”.  Însă, am început să fim împreună după doi ani. Alex spune că mă zărise mai înainte, pe la diferite interpretări a Getei Burlacu, ei având împreună un proiect.

 

Te-a cerut vreodată Alex de soție?

…nu, dacă m-ar fi cerut, nu știu ce aș fi răspuns.

 

Și totuși nu sunteți căsătoriți. De ce? 

Ideea de nuntă nu o înțeleg până la sfârșit. Eu consider că poți trăi în armonie cu persoana dragă și fără aceste tradiții.

 

 

Cum e să formezi un cuplu cu Alex Calancea?

Fix așa ca și cu mine.

 

Cine se trezește primul ca să pregătească micul dejun și să-l ducă pe Damian la grădiniță?

 În majoritatea cazurilor, sigur că eu.

 

Îl însoțești pe Alex în turnee?

Niciodată.

 

Despre ce vorbiți acasă sau când mergeți la shopping, spre exemplu?

Despre educația și dezvoltarea copilului nostru, despre muzică, sport, despre ceea ce se petrece în lume… ca și în orice altă familie.

 

La majoritatea concertelor, Alex experimentează din plin, își surprinde publicul, dar mai ales, trupa. Pe tine cum te surprinde? 

Alex mă surprinde atunci când mă întorc de la grădiniță, dimineața și găsesc micul dejun pregătit.

 

Apropo, cine are grijă de ținută, coafură, imaginea voastră scenică?

Fiecare are grijă de ținuta sa, însă prețuim și părerea fiecăruia dintre noi, inclusiv și părerea lui Damian.

 

Îmi spuneai odată, că tu și Alex aveți viziuni diferite asupra muzicii. Întrebarea mea este, cum reușiți să acceptați până la urmă munca fiecăruia? Dacă vă susțineți reciproc, cum o faceți?

Acestea au fost cuvintele afirmate de către Alex. Facem observații unul altuia și amândurora asta nu ne place. Într-un final, le acceptăm și ne facem meseria bine.

 

Alex ți-a criticat vreodată muzica pe care o interpretezi? Cum ai reacționat?

Nu pot să spun că-mi critică muzica. Precum am menționat anterior, îmi face, câteodată, observații.

 

Dar tu pe a lui? Cum a reacționat la ceea ce i-ai spus? A încercat să facă vreo schimbare ca să-ți fie pe plac? Povestește-mi.

Alex întotdeauna apelează la mine cu diferite întrebări și ține cont de părerea și auzul meu.

 

Și totuși, văzându-te ca back-vocalistă la unele concerte de-ale lui Alex, v-ați gândit vreodată să cântați mereu împreună? Alex ți-a propus să fii solistă în trupă?

Noi am avut câteva proiecte împreună. Suntem ambii aprinși și ne este puțin mai dificil să conlucrăm.

 

Despre maternitate

 

Observ că fiul vostru, Damian, vă calcă pe urme. Este pasionat, în special, de percuții… Cât de mult ți-ai dorit acest lucru?

Copilul este reflecția părinților. Ascultă aceeași muzică, vede instrumentele și vrea să cânte la ele. Având nici un anișor, așeza butelii de plastic, capace de la cratițe, chiar și cratițele, lua lingurile, și cânta, și combina diferite sunete, destul de ritmic.

 

Doi muzicieni și jumătate (mă refer la Damian) e mult într-o familie?

Nu, e foarte cool!!!

 

Îți mai dorești copii?

 

Comentarii