SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Casablanca, 1942

14 martie, 2015 Autor: Anastasia Taburceanu


Casablanca este unul dintre cele mai vestite filme americane, axat pe veșnica temă a iubirii pierdute, onoare și datorie, sacrificiu de sine și romantism într-o lume haotică.

 

Casablanca este un oraş din Maroc, îmbâcsit cu nazişti, un loc în care „visul american” este tratat ca atare, ca un vis şi nimic mai mult. Traficul uman este la ordinea zilei aici, iar Rick’s Café Américain este locul perfect pentru aceste ilegalităţi.

Filmul este cunoscut pentru frumoasa şi trista poveste de dragoste, dar care, în fond, reprezintă un instrument de propagandă antifascistă, menit să susţină participarea Statelor Unite ale Americii în lupta pentru democraţie şi dreptate politică pe care gruparea Aliaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial o ducea. Povestea de Hollywood a fost filmată într-o perioadă în care SUA și președintele Roosevelt oscila între Vichy France și suportul pro-Gaullist. Scenariul filmului se scria în paralel cu filmările și evenimentele istorice (un fel de real-time action), iar premiera filmului a fost grăbită, ca să aibă loc trei săptămâni după intrarea trupelor Alianței în Africa de Nord,când forțele lui Eisenhower au intrat în Casablanca. Datorită acțiunii militare, Warner Bros. Studios a beneficiat din plin de o abundentă publicitate gratuită atunci când filmul a fost lansat.

 

Bugetul filmului a fost de 1 milion USD, iar după lansare a încasat 4 milioane USD în vânzări de bilete și a avut opt nominalizări la Oscar. Unul dintre cele mai bune filme dintr-o perioadă în care cinematografia mai era încă o artă.

 

Actorul care îl interpretează pe Rick (personajul principal), Humphrey Bogart, era american, Ingrid Bergman (în film Ilsa Lund) – suedeză, iar ceilalți erau germani, austrieci, britanici, refugiaţi francezi, canadieni, bulgari, ruşi, arabi, și, nu în cele din urmă, prietenul şi angajatul lui Rick, care a fost singurul actor de culoare din film.

 

Un truc bine jucat de către autorii filmului – diversitatea naţională și culturală a actorilor, care, cu siguranță, şi-a pus amprenta asupra mesajului redat de film. Patrioți ai diferitor națiuni, adunați într-o cafenea, într-un colț de lume, toți diferiți, dar cu același scop – să scape de război și să își salveze viețile. Una din preferatele mele scene redă forte bine acea anxietate care îi cuprindea pe toți cei care în așteptarea biletului de călătorie își petreceau serile în Rick’s Café Américain – un grup de soldați germani strigă/intonează  ”Die Wacth am Rhein”, un cântec patriotic german, și ceilalți clienți ai barului îi astupă, intonând  ”La Maresellaise”.

 

Rick, personajul principal, se prezintă ca o persoană neutră, din punct de vedere politic, deşi, aşa cum veți vedea în scena cu interpretarea imnului francez acesta este împotriva naziştilor. Ingrid, este fosta iubită a lui Rick, aceștia o data demult au avut o frumoasă poveste de dragoste la Paris, soarta și războiul face ca foștii amanți să se revadă în Casablanca. O altă figură importantă în această poveste este Renault, căpitanul corupt din Casablanca, cel care îi ajută pe nazişti. De-a lungul filmului şi, mai ales, în scenele finale, acesta este pus între ciocan şi nicovală, neştiind de partea cui să rămână – a forţelor naziste sau a prietenului său, Rick.

 

Coloana sonoră a filmului a fost semnată de Max Steiner și imediat după lansarea filmului a devenit muzica cea mai ascultată de către americanii de pe atunci, favorita publicului fiind piesa”As time goes by”.

Sam este pianistul care în film interpretează această piesă și care în realitate era toboșar și se numea Dooley Wilson, dar care a mimat absolut convingător cântatul la clape, în timp ce după o perdea un pianist adevarat cânta melodia devenită apoi șlagăr mondial. Cu acest cântec este legată și vestita frază“Play it, Sam. Play <<As time goes by>>”.

 

”Casablanca” a creat tipare de comportament, hituri și fraze absolut memorabile, cele mai cunoscute fiind:

  • “Here’s looking at you, kid.”
  • “Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship.”
  • “Play it, Sam. Play <<As time goes by>>”
  • “Round up the usual suspects”
  • “We’ll always have Paris”
  • “Of all the gin joints in all the towns in all the world, she walks into mine.”

Cea mai vestită frază pentru noi, cei din spațiul ex-sovietic, în lista de mai sus nu se regăsește, inventivii de noi au transformat-o în banc : ”Doi moldoveni (naționalitatea personajelor variază de la o țară la alta), se întâlnesc pe străzile New York-ului și unul îi zice celuilalt – what watch? – ten whatch. – such much?”. Ei uite, acest dialog, de fapt, aparține unui cuplu de pensionari germani care emigrează în țara visului american și își antrenează abilitățile lingvistice.

 

Când am văzut pentru prima dată filmul, satisfacția descoperirii mele depășea indicatorii normali. Și nu era mândria că am adaptat un banc, și nici cea că și Moldova face parte din procesul inevitabil al globalizării, mai mult – era ironia situației – o glumă dintr-un film din 1942, ajunge la noi după anii 2000, pentru că ”filmele alb-negru sunt plictisitoare” și pentru că noi nu vorbim engleză.

Scena finală este, fără doar şi poate, de o sensibilitate şi de hotărâre politică uluitoare. Pe lângă scena despărţirii dintre Rick şi iubita sa, asistăm la crearea unui nou început, la renaşterea prieteniei dintre Rick şi Renault. Scena ne transmite, de asemenea, faptul că neutralitatea nu mai este o tactică bună nici pentru personajul principal, dar nici pentru America. Rick îşi sacrifică dragostea pentru o cauză mult mai mare, îmbrățișând astfel mesajul propagandistic american: „Dorinţele personale trebuie să fie subordonate sarcinii de înfrângere a fascismului.”

 

Casablanca este filmul de dragoste perfect. După atâția ani, el nu și-a pierdut încă nimic din ceea ce avea de dat spectatorilor – iubire, suspans, intrigă și deznodământ neașteptat.

  • Regizor: Michael Curtiz
  • Scenarist : Casey Robinson, Howard Koch, Phil G. Epstein
  • Genul: Dramă
  • Actori: Humprey Bogart, Ingrid Bergman, PaulHenried

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii