SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Cavalerul Templier Remus Barna vine cu dovezi ce demonstreaza prezenta templierilor pe teritoriul Transilvaniei de azi

3 septembrie, 2017 Autor: Alexandru Rufanda
Coperta Barna Templieri

INTERVIURI



Remus Barna e unul dintre puţinii cavaleri contemporani care e gata oricând să răspundă ecoului glasului lui Hugues de Payns sau a lui a Jacques de Molay. Fidel până la transfigurare idealurilor Cavalerilor Templieri, acest Om şi-a asumat datoria, nu doar morală, de a demonstra că pământurile româneşti, în special cele transilvane, poartă mărturii vii ale unei tradiţii aproape exterminate, tradiţie de ireconciliabilă onoare şi demnitate, şerpuind precum un fir roşu prin timp, spaţii şi destine. Să-l cunoaştem deci pe Nobilul Cavaler Templier Remus Barna.

Domnule Remus Barna, pentru început ţin să vă felicit cu ocazia lansării cărţii “Reflecţii templiere în Transilvania”. Ştiu că aţi lucrat mult la acestă carte şi aţi făcut-o mai ales cu sufletul dincolo de vastele investigaţii istorice. Cum a fost drumul spre această carte şi cum aţi ajuns să vă doriţi să o scrieţi?

La intrarea în Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim (OSMTH), în Marele Priorat General Magistral al României, una dintre întrebările pe care mi le-am pus a fost dacă există o tradiţie templieră în România, dacă există dovezi istorice, mituri sau legende în acest sens, şi ce pot face eu pentru a continua tradiţia templieră din perspectiva Cavalerului Templier, în secolul al XXI- lea. Aşa am descoperit nevoia de a contribui la una dintre cele patru mari direcţii de acţiune ale Ordinului pe teritoriul statelor unde O.S.M.T.H., are Priorate Templiere. Acest obiectiv poate fi realizat prin studierea arhivelor care mărturisesc despre vechile principii şi despre perenitatea spirituală si descoperirea unor legende în care se tratează atât trecutul Ordinului, cât şi vocaţia sa prezentă.

Expunerea nu este susținută

de părerea oficială a istoriei și reprezintă un punct de vedere personal

De aceea, în prezenta lucrare nu mi-am propus şi nici nu doresc să redau un alt mod de abordare a problematicilor cu care s-au confruntat de-a lungul timpului Cavalerii Templieri, ci pe baza datelor gasite existente şi cunoscute din arhive bibloteci, colecţii personale şi chiar din mărturiile unor persoane, să încerc o sistematizare a tuturor acestor surse şi prezentarea unui punct de vedere în legătură cu existenţa acestora pe actualul teritoriu al Transilvaniei.

Coperta Barna Templieri

 

Importanţa temei rezidă din faptul că cel puţin în ultimii două sute de ani nimeni nu a realizat sau nu am găsit eu, un studiu pertinent despre legăturile pe care demnitarii din Transilvania, ca teritoriu ocupat și înglobat în regatul Ungariei, le-au avut cu Maeștri Templieri din regat, sau cu privire la modul în care s-au implicat în stabilirea şi consolidarea monahilor în mănăstirile cisterciene de la Igris şi Carta. Prezenta lucrare doreşte să releve atât cât se poate un răspuns la întrebarea, firească de altfel referitoare la existenţa unor case templiere în Transilvania, modul în care s-au manifestat demnitarii Transilvăneni alături de maeştri templieri la negocierea unor conflicte între regii unguri şi spre exemplu Dogele de Veneţia, de ce demnitarii transilvăneni sunt martorii unor danii de pământuri sau castele către templieri.

Dar cum aţi ajuns la Cavalerii Templieri, trăirea crezului templier a fost doar o consecinţă a

accederii în OSMTH ?

Accederea în Ordinul Cavalerilor Templieri, s-a făcut în anul 2012, când  aşa cum cere regulamentul prin adresarea unei cereri de primire în ordin, către Marele Priorat General Magistral al României al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, reprezentat de către Marele Prior General Magistral,am fost acceptat şi repartizat în comanderia Oradea.

Sigur încă de la început, fiind preocupat de investigatii, chiar şi istorice, am dorit să aflu dacă ordinul la care tocmai aderasem, avea rădăcini în localitatea unde fusesem repartizat să particip la capitulele organizate sau era o construcţie artificială neancorată în nişte rădăcini fie ele şi atrofiate, uscate. Aşa am început să citesc mult despre cavalerii templieri medievali, aşa am început să fiu preocupat de trăirea crezului templier adaptat condiţiilor secolului al XXI lea, aşa am ajuns să găsesc un mic firicel din ceia ce putem considera a fi prezenţa templieră în cetatea medieval a Oradiei. La inceput am găsit o notificare despre templierul Piere, şeful corului din cetatea Oradea, despre asta vorbea Nicolaus Olahus, la mai bine de 100 de ani de la dispariţia Ordinului în ţările cu tradiţie templieră. Apoi aceiaşi notiţă era preluată prin 1924 de catre un consilier cultural al Oradiei.  Surpriza a venit şi de la arheologii care restaurau cetatea Oradea, care au găsit sub vechea biserică din cetate, o placa tombală, care avea incizate elementele unui scut, cu o cruce care poate fi templieră, coiful care asupreşte un pocal, fiind datata în jurul anilor 1300.

Prin urmare, da, accederea în OSMTH, mi-a deschis pasiunea pentru cavalerii templieri, pentru a cunoaşte şi pătrunde atât cât este posibil în tainele ordinului şi în a trăi crezul templier, aşa cum este prezentat în poezia “Porunci pentru cel ce urmează a fi cavaler” scrisă de catre  Chretien de Troyes (cca.. 1135-1185) — Poet medieval francez, în egală măsură truver şi trubadur.

Credeţi că o reîntoarcere la vechile tradiţii cavalereşti ar putea salva unele valori autentice aflate în derivă într-o societate în care materialitatea câştigă teren în faţa spiritualităţii?

Trecutul ne-a arătat că ordinele cavalerești au fost frăţii funcţionale la nivel european, care timp de secole au căutat să transceadă divizărilor religioase şi politicilor partizane printr-o atitudine morală progresistă bazată pe adevărul profund pe care îl împărtăşim cu toţii o origine şi un destin comun. În prezent etica memoriei trebuie să-și pună pecetea asupra omului modern. Nu este vorba de o reîntoarcere la valori sau la principii din Evul Mediu, care în mare parte ar fi inaplicabile. Este vorba, cu precădere, de a conștientiza existența lor și funcția pe care au exercitat-o de-a lungul timpului, secole la rând, până au ajuns să formeze o parte semnificativă a background-ului cultural al civilizației occidentale. Inovația tehnologică a devansat cu mult adaptarea spiritului, constrâns să urmeze evenimentele fără însă a le putea determina sau anticipa. Din acest motiv, în goana după bani, putere, vizibilitate, omul modern și-a pierdut simțul propriilor valori și al tradiției.

În societatea occidentală se succed cu repeziciune mituri efemere, mistuite de febra evoluției și a progresului științific. Noile frontiere ale științei pun în evidență cât de limitate și finite sunt frontierele speciei umane. Omul protagonist este, în același timp, din ce în ce mai mult victima fantomelor pe care le-a evocat.

Reforma omului nu este posibilăși, în orice caz, nu este datoria cuiva și nici nu este de scurtă durată. Totuși, se poate demara un proces de calificare si educație a omului în mileniul al treilea sau măcar, a clasei sale conducătoare, motorul societății viitoare.

 

Remus Barna prezintă cartea "Reflecţii Templiere în Transilvania"

Remus Barna prezintă cartea „Reflecţii Templiere în Transilvania”

Nu este suficientă, așadar, recuperarea valorilor din trecut; este necesară transformarea acestora în principii active și eficiente ce pot fi transmise în mod credibil, pentru ca fiecare să și le poată însuși și să se inspire din ele. Ordinele cavalerești reprezintă o tradiţie cu o semniticaţie istorică, filosofică şi culturală enormă. Tradiţia a fost inscrisă în ritual ca un scop, nu ca un proces. Frazeologia exactă şi punctuaţia în ritualurile Cavalerești nu reprezintă scopul nostru de bază sau de valori, este doar mijlocul prin care noi le transmitem. Codul moral unic învăţat din ritualuri reprezintă baza ordinelor cavalerești.

Totuşi, revenind la Cavalerii Templieri, pe cât de mult au pătruns aceştia în spaţiul românesc şi ce urme evidente au lăsat?

Din punctul de vedere al misiunii apostolice creştine, zona Transilvaniei, la începutul secolului al XIII-lea, prezintă caracteristici particulare care o individualizează în contextul pur misionar.

O simplă perspectiva a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine „Christianitas”, unde spre nord se desfăşoară o puternică misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene. Conform surselor documentare cercetate, pe care le vom prezenta, se poate presupune că în timpul regilor Bela al III-lea (1172-1196), Emeric I (1196-1204) şi Andrei al II-lea (1205-1235), ordinul Cavaleriror Templieri se consolidează nu numai în Ungaria şi Croaţia, dar prin legăturile pe care Maeştrii Templieri le aveau cu deregătorii din Transilvania, putem afirma că prezenţa şi acţiunile templiere nu erau străine în această zonă a Regatului Ungariei.

Prin mărturiile scrise, se poate demonstra că demnitarii din comitatele Transilvaniei, sunt la curent cu activităţile desfăşurate de Cavalerii Templieri şi călugării cistercieni din mănăstirile regatului. Pe baza studierii textelor istorice din acea vreme și a indiciilor înserate în diferite documente (din fonduri arhivistice disparate) avem motive să credem că dregători aflaţi în Transilvania, certificau prin semnătura şi sigiliul lor faptul că sunt martorii unor danii, litigii, stări de fapt, legate de  templieri şi de călugării cistercieni, (ex.Adrian- episcopul Transilvaniei, episcopii de Oradea Simion, Benedict, Londomer, sau episcopul Wilhelm, comiţii de Bihor Micha şi Ştefan)

Analiza textelor prezentate scot în evidenţă faptul că prin actele regale  contrasemnate de către demnitarii  laici sau apostolici din Transilvania, aceştia au avut o contribuţie menită să întărească pe de o parte poziţiile templierilor şi a călugărilor cistercieni, în Regatul Ungariei, iar pe de altă parte să cunoască şi să ia act de expansiunea acestora. Aceste acte privesc daniile regale făcute templierilor în diferite localităţi ale Regatului Ungariei, dar şi mănăstirilor cisterciene din Transilvania, de la Igriș şi Cârța.

Episcopii, comiții din Transilvania, au participat alături de Maeştrii ai Ordinului Templier din regatul Ungariei la negocieri privind cedarea unor oraşe sau teritorii, i-au încurajat pe templieri să lupte împotriva mongolilor, tătarilor etc. În anul 1217, se ajunsese la un conflict teritorial si comercial, între Dogele de Veneția si Regele Ungariei, Andrei al II-lea, cu privire la comerțul în zona mării Adriatice. Conflictul trbuia aplanat și datorita faptului că Andrei al II-lea, dorea să plece în cruciadă, pentru ași ține promisiunea făcută tatălui său de a lupta impotriva păgânilor. De data aceasta, prepozitul de Transilvania, viitorul episcop de Oradea, Alexandru, este chemat de către regele Andrei al II lea, pentru ca împreună cu Pontius de Croce, Maestru al Templierilor din Prioratul Ungariei, înainte de a pleca în cruciada a cincea, să negocieze cu dogele Veneţiei cedarea cetăţii Zara, aflată pe coasta Dalmaţiei, în Croaţia. În urma acestor negocieri pentru cedarea cetăţii, Zadar-ul de astăzi, către Pietro Ziani, dogele Veneţiei, regele Andrei al II lea al Ungariei obţine cele zece corăbii încărcate, cu provizii, cu care pleaca in cea de-a cincea cruciada.

Semnalarea prezenţei Templierilor în zona localităţilor Cristestii Ciceului, Cetatea Ciceu, este făcută către Auguste de Gerando, aparţinând unei familii aristocratice de origine spaniolă, distrusă de Revoluţia franceză. Soţia lui contesa Emma Teleki (1809-1893), a aparţinut uneia dintre cele mai vechi familii maghiare. In scrierea lui referitoare la Transilvania, deasemenea precizeaza numele nobilului maghiar care ar fi trebuit ca in 1310, sa-i  aresteze pe Cavalerii Templieri, cantonati in aceste localitati.

Conform unor  relatari de la  1840, la Hunedoara  din  turnul care  poartă numele slavon de Neboi sa, „Nu te teme” se zăreau ruinele unui fort ocupat de templieri şi distrus în 1310. De cealaltă parte a turnului, la est, află un mare bastion cu dale roşii şi albe iar  prin ferestrele castelului Huniazilor se mai vedeau ruinele unei prime incinte a fortăreţei care la anul 1310, a fost ocupată și distrusă de către templieri.

Pesty Frigyes, născut la Timişoara, istoric, redactor de publicaţii, colecţionar de toponimice, arhivar, academician după ce fusese ales, la 16 decembrie 1859, ca membru corespondent al Academiei, îşi ţine, în 1861 discursul de recepţie intitulat Ordinul Templierilor în Regatul Ungariei.

21314638_508044066201966_1064914158637807953_n

În discurs relatează despre o scrisoare pe care Regele Matia o trimite către Papă în care menţionează că în Regatul Ungariei mai trăiesc templieri, dar numai ca simpli călugări.

Se spune că la întoarcerea din Ţara Sfântă, Cavalerii Templieri ar fi trecut prin localitatea Geoagiu. În semn de recunoştinţă faţă de ospitalitatea oamenilor din aceste părţi ar fi construit această bisericuţă. Clădirea are o fereastră rotundă pe o laterală, şi razele de soare care intră pe acolo, intr-o anumită zi a anului, trec prin fereastră opusă, ogivală, luminând un loc de lângă biserică. Acolo Templierii ar fi ţinut o întâlnire de taină şi ar fi îngropat, la o adâncime de 33 de metri, o importantă comoară. Se mai spune că ziua trecerii razei prin cele două ferestre marchează, de fapt, şi ziua sfântului al cărui hram îl poartă biserica.

Nicolaus Olahus, în „Corespondenţa cu Umanişti Batavi şi Flamanzi, vorbeste despre muzicianul Pierre, templier francez, conducător al corului bisericii care se află în cetatea Oradea/

In carte mai sunt prezentate si alte localitati in care se mentioneaza prezenta Cavalerilor Templieri, textele scrise, gasite fiind preluate ca atare si lasate la judecata cititorului pentru a aprecia veridicitatea lor.

Pentru cititorii neavizaţi cartea va constitui o piatră de încercare sau e plămădită într-un limbaj accesibil oricui?

Publicând această colecţie de informaţii referitoare la prezenţa Cavalerilor Templieri pe teritoriul de astăzi al Transilvaniei, care în evul mediu era înglobată în Regatul Ungariei, scopul nu este de a rezolva,  marile probleme istorice, mai ales cele dintr-o epocă atât de întunecată ca cea a evului mediu, ci mai mult de a procura altora materialul necesar pentru rezolvarea lor.

Am publicat textele de interes în întregime, pe cât posibil în original şi în traducere, fiindcă am pornit de la ideea că, pe de o parte, o operă, fie literară fie ştiinţifică, nu poate să fie apreciată decât în totalitatea ei, dar, pe de altă parte, fiindcă în aceste texte se găsesc o mulţime de date care, deşi, în aparenţă, n-ar putea fi considerate izvoare ale istoriei noastre naţionale, au totuşi, o oarecare importanţă. Am apelat la publicarea unor documente aflate în arhivele de la VRANA, şi din arhive ale Ungariei, în care se vorbeste despre templieri şi demnitari ai Transilvaneni, documente emise de Maeştrii şi Perceptori Templieri din regatul Ungariei.

Cartea nu are un limbaj greoi, sau de neînţeles. Fiind mai mult o culegere de texte care dau  un oarecare contur, puzzle-ului prezenţei templiere în Transilvania. Cartea se adresează acelor persoane care nu au neapărat cunoştinţe de istorie medievală, fiind uşor de lecturat. Doresc să mulţumesc acelora care deşi au pretenţii, vor citi cartea cu sufletul şi nu se vor împiedica de stângăcia exprimării mele.

Poate fi considerat OSMTH unicul ordin pe filiaţie directă templieră sau mai există şi alte

organizaţii similare la ora actuală care pot pretinde la filiaţii mai mult sau mai puţin directe?

La ora actuală, Ordinul Templului, cu denumirea sa completă Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim, este singurul în măsura să revendice aceste tradiţii, iar lista completă a Marilor Maeştri care s-au succedat până în prezent nu face decât să întărească legitimitatea lui.

Documentele ne dezvăluie că unul dintre apropiaţii Marelui Maestru Jacques de Molay, al 22-lea Mare Maestru al Ordinului ar fi preluat de la acesta toate atribuţiile de conducător printr-o Carta a Transmiterii, forma prin care va avea loc succesiunea de aici mai departe de-a lungul veacurilor. Noul Mare Maestru, Johannes Larmenius, va intra în atribuţiile sale odată cu moartea lui Jacques de Molay în anul 1314. De atunci, mai ascuns sau mai la vedere, Ordinul Templului şi-a continuat activitatea sa, îndeplinindu-şi menirea sa iniţială şi perpetuînd tradiţiile sale în spirit şi pentru a apăra ceea ce a primit spre păstrare. Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim (ORDO SUPREMUS MILITARIS TEMPLI HIROSOLYMITANI – O.S.M.T.H.), este un ordin internaţional, tradiţional creştin, cavaleresc, ecumenic, cosmopolit, independent şi apolitic.Ordinul nostru, O.S.M.T.H., este moştenitor şi continuator legitim al tradiţiilor şi spiritului Ordinului Templului înfiinţat în 1118. Prin transformările şi reformele succesive, O.S.M.T.H., denumire primită prin Decretul Imperial al Împăratului Napoleon în 1853, devine astfel „fiul” legitim al Ordinului Soldaţilor Sărmani ai lui Hristos şi ai Templului din Ierusalim (Ordinul Templier medieval).

Las la latitudinea dumneavoastră să evaluaţi filiaţia directă, vis a vis de evoluţia ordinului după anul 1970 cand are loc o primă schismă şi când Antoine Zdrojewski, este ales mare maestru al grupului disident din OSMTH şi revendică o filiaţie templieră, pe baza unor documente ale unui nobil napoletan.

Cavalerul Templier Remus Barna oferind autografe

Cavalerul Templier Remus Barna oferind autografe

În 1987, se formează Alianţa Federativă Internaţională, sub conducerea lui Fernando Toro Ygarland, care înfiinţandu-şi propriul ordin îşi însuşeste titulatura ordinului internaţional, însemnele şi crucea.

În anul 1995, în urma Conventului General de la Szalsburg, se desprinde o grupare americană, care contestă autoritatea Marelui Maestru Sousa Fontes, acuzând nereguli în administrarea ordinului. Ulterior James Carrey se autoproclamă mare maestru şi începe constituirea de comanderii şi priorate în întreaga lume.

În anul 2003, se prefigurează o nouă schismă prin depărtarea Marelui Priorat Magistral al Pământurilor Sfinte şi al Mariei Magdalena, cu sediul în Anglia, condus de către Garry Beawer. În paralel cu ordinul acesta înfiinţează o structură numită Biserica Interdenominaţională a Pământurilor Sfinte şi se proclamă arhiepiscop.

Preconizaţi şi alte lucrări pe aceeaşi temă în timpul apropriat? 

În perspectiva anului viitor, când se împlinesc 900  de ani de la înfiinţarea Ordinului Cavalerilor Templieri, în speranţa că voi putea contribui la individualizarea comanderiilor Templiere şi nu numai, voi publica un volum referitor la “SFRAGISTICA TEMPLIERĂ”. În fapt este vorba despre colectarea şi descrierea a peste 90 de sigilii utilizate de către templierii medievali, pentru a certifica şi garanta, autenticitatea unor acte şi documente, în prioratele din Europa. Întotdeauna trebuie să ne raportăm la trecut, la perenitatea simbolurilor reprezentate pe sigiliile şi în heraldica templieră, pentru a înţelege semnificaţia fiecărei reprezentări. În acest scop, sper ca prin ajutorul pe care unii specialişti în heraldică mi-l vor acorda, pe baza unei vaste documentări, să pot transpune şi un glosar de termeni care explică semnificaţia reprezentărilor grafice de pe sigilii şi din heraldica medievală.

Unde pot găsi cartea cititorii dornici sa o achiziţioneze?

Cartea se adresează în primul rând membrilor din Confreeriile Templiere din România, şi asta pentru a demonstra că atâta vreme cât Templierii au lăsat urme, oricât de firave, ele se cer puse în lumină şi să le ofer acelora care au bucuria şi nevoia de a le afla, de a le studia şi de a şti că deşi au firave rădăcini, ei pot deveni puternici stejari. În al doilea rând, prin intermediul dumneavoastră, poate şi al altor inimoşi emisari, aş dori să arăt Cavalerilor Templieri din alte Mari priorate Templiere Europene, faptul că nimeni nu poate contesta că după anul 1160, Ungaria a devenit una dintre cele nouă provincii administrate de către templieri, situaţie menţionată, de altfel, în timpul conducerii Ordinului de către Marele Maestru Bernard de Blanquefort (1156-1169)

Nu în ultimul rând, cartea se adresează şi altor ordine cavalereşti, aflate sub diferite obedienţe.

Prin urmare, cartea nu va fi pusă în librării sau alte standuri pentru achiziţionare, recomandarea  ei se va face punctual prin intermediul Capitulelor desfăşurate de către cavaleri, în diverse comanderii unde voi fi invitat să o prezint.

Un sfat din tradiţia templieră pentru publicul larg?

Elita Cavalerilor Templieri, a transmis din generaţie în generaţie învăţături care se dovedesc a fi aplicabile şi valabile şi astăzi, într-un mod în care să poată fi folosite şi acum, raportat la ceea ce îţi propui să devii în viaţă.

Dar mai presus de toate:

Să sari, ca ars, năvalnic, făr’a aştepta chemare

Oriunde vezi sărmanul lovit, ori pus la cazne,

Lipsit de apărare: copii orfani, vădane, năpăstuiţi, pribegi,

Ia seama, cavalere, ocrotitor le eşti!

Comentarii