SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Dr. Igor Pletosu, medic pediatru: „Copiii ce vin de peste hotare au un indice de sănătate mai scăzut față de cei aflați în țară” – (INTERVIU)

25 iulie, 2017 Autor: Sorocean Mihaela
17495961_1264857866966926_783518731_n-768x488

INTERVIURI



Dr. Igor Pletosu este medic specialist pediatrie, la Institutul Mamei și Copilului și este preocupat de toate inovațiile din domeniul său de activitate și consideră că și pacienții moldoveni trebuie să fie tratați la standardele cele mai înalte. Acesta ne-a spus că din experiența sa, a observat că copiii care vin de peste hotarele țării au un indice de sănătate mai scăzut față de cei aflați în țară și recomandă vizitele profilactice la medicul de familie sau pediatru, pentru a menține starea de sănătate a micuților. În interviul de mai jos, am vorbit cu domnul doctor despre sănătatea copiilor moldoveni, despre experiența sa profesionala, dar și despre cât de grijulii sunt părinții în ceea ce privește sănătatea copiilor.

-Spuneți-ne mai multe despre dvs:
-Sunt Igor Pletosu, sunt căsătorit și am două fetițe superbe. Am făcut rezidențiatul în pediatrie, după finisarea facultății de medicină generală în cadrul USMF ”N.Testemițanu”. Din cei 6,5 ani de când activez în sistemul de sănătate, peste 4 ani și jumăte lucrez cu copiii, adică în calitate de medic pediatru. Chiar din anul doi de rezidențiat am plecat să lucrez în Spitalul Raional Hâncești ca pediatru, raionul de baștină, de unde îmi sunt părinții și unde am făcut studiile gimnaziale în s.Bozieni și liceale în Hâncești apoi am susținut BAC-ul în LT Bobeica din c.Bobeica. La recomandarea prof. Ninel Revenco chiar am luat îndreptare și am lucrat și după rezidențiat în acest spital, apoi am primit propunerea de a lucra în Institutul Mamei și Copilului, și din septembrie 2015 activez ca pediatru în Departamentul de Urgențe Pediatrice din cadrul acestei instituții. Din 2016 am hotărât să activez și în sectorul medical privat, deoarece au parvenit mai multe solicitări ale părinților de a fi consultați și monitorizați în mod particular.  Activitatea mea e foarte solicitantă, i-a mult timp nu doar activitatea clinică, dar și urmărirea noilor tendințe terapeutice citind, participarea la conferințe, urmărirea congreselor de specialitate online. Deseori au de suferit fetele mele din cauza insuficienței de atenție din partea mea, dar cum am ceva timp liber le distrez numaidecât așa cum își doresc ele. Mai rar, dar oricum mă strădui să ies și eu la tenis de masă, la minifotbal cu colegii. Nu în ultimul plan stau lecturile articolelor despre tehnologiile moderne, ultimele descoperiri din diferite domenii ale științei, aceasta o fac deoarece mă interesează foarte mult cum va fi viitorul și vreau să fiu într-un pas cu progresul.

17506103_1264857910300255_1819878143_n

– Cum ați caracteriza sănătatea copiilor moldoveni?

– Copii moldoveni avem în țară și peste hotare, vreau să vă spun că am observat doar din experiența personală, că copiii ce vin de peste hotare după părerea mea și din experiența personală au un indice de sănătate mai scăzut față de cei aflați în țară. Aceasta posibil se datorează faptului că accesibilitatea la specialiști la noi e mai mare față de țările de unde vin acești copii, reieșind din relatările părinților. Dacă e să ne referim la grupele de sănătate în care pot fi clasați copiii, aș spune că situația e sub control, evident că sunt cazuri particulare mai dramatice, dacă e să vorbim de copiii cu maladii cronice, multe din ele fiind invalidizante, cu evoluție progresivă nefavorabilă. Cu toate acestea eu zic că e loc pentru mai bine, deoarece o mare parte din patologiile ce duc la invalidizare sau cronicizare pot fi prevenite, prin tratarea stărilor de fond, aceeași amigdalită streptococică care poate duce atât la dezvoltarea maladiilor reumatice cât și la afectarea renală cu dezvoltarea insuficienței renale cronice. Din 10 puncte as da 7 la capitolul sănatetea copiilor la general, cu toate că ceea ce ține de copii e foarte dificil de generalizat. Deși acum există tendința de a personaliza medicina maximal posibil, eu la fel mă conformez acestuii trend și abordez individual fiecare copil cu toate particularitățile acestuia. Pentru mine personal este important ca copilul să vină cât mai rar la cabinet, acest fapt e un criteriu de calitate și de sănătate a copilului, pe care îl i-au în considerație de fiecare dată.

 

– Cum e să lucrați cu copiii?
-Este minunat să lucrezi cu copiii, deși cazurile de boală la copil aduc emoții negative și urâte părinților, în calitate de medic trebuie să fii obiectiv și să găsești cuvintele explicite care ar ajuta la atenuarea grijilor părinților. De aceea și a evita acele emoții neplăcute. Cel mai important și mai dificil în lucrul cu copiii este să cobori la nivelul lui, la vîrsta lui și să dialoghezi în termenii care sunt clari pentru el, trebuie să te împrietenești cu copilul, să obții încrederea lui, să lași toate grijile personale departe, pentru că copiii au un simț aparte, dacă sunt neliniștit sau mă preocupă vreo problemă personală, copiii oglindesc acea stare prin comportament neliniștit. Cu copilul trebuie să fie deschis, sincer, să îl convingi că intențiile tale sunt doar în favoarea lui și atunci se încheagă echipa dintre copil, medic și desigur părinte, care înving boala lucrând împreună. Am sentimentul că nu voi îmbătrîni niciodată când văd zâmbetele de mulțumire pe fețele copiilor tratați.

17495961_1264857866966926_783518731_n-768x488

-Ați mai făcut și altceva înafară de pediatrie?
Desigur, în timpul anilor de studenție am activat în calitate de asistent medical în secție de profil neurologic pentru maturi, pe ambulanță pediatrică. Am avut tentativă de a face sport de performanță în luptele Judo, dar am fost oprit la o etapă timpurie de o accidentare nefericită. Am lucrat în marketing și vânzări, în companii farmaceutice, dar foarte puțin, cand am început a lucra cu copiii, am zis că trebuie să îmi dedic timpul doar pentru această activitate, deși mă atrag foarte mult tehnologiile și activitatea de formator și trainer. Cea din urmă sper să o combin eficient cu cea de medic clinicist în timpul apropiat, deoarece îmi place să împărtășesc informații utile și practice și altor oameni.

17496336_1264857870300259_1492285475_n-768x846

-Cum ați aprecia grija părinților în ceea ce privește sănătatea copiilor? Neglijenți, vin doar atunci când este mai grav?
-Părinții se adresează la medic când observă o schimbare de comportament al copilul lor sau când apar simptome precum febra, tusea, refuzul de a se alimenta, somnolența, erupțiile pe corp. Aș zice că sunt două categorii de părinți pe extreme și una de mjloc. Menționez că toți sunt grijulii și conștienți de faptul că ceva nu e bine cu copilul lor. Într-o categorie ar fi părinții ce bat alarma de la apariția oricărui și celui mai mic simptom de boală, aceștia imediat merg la medic, aici se regăsesc părinții ce au primul copil, care au mai puțină experiență și mai puține cunoștințe teoretice. În altă categorie sunt părinții care vin în ultimul rînd la medic, după ce încearcă toate metodele posibile de tratament din spusele rudelor, vecinilor, buneilor sau desigur al renumitului doctor GOOGLE. În categoria de mijloc sunt părinții moderați și obiectivi, ei întreprind măsurile necesare ce țin de competența părintească, în caz de eșec sau neclaritate ei neîntîrziat se adresează la medic, de obicei aici se încadrează părinții ce au și experiență și cunoștințe teoretice, și medicul la care se adresează permanent cu copilul. Tot ceea ce fac eu în activitatea mea este tendința de a mări categoria de părinți moderați, după părerea mea ei sunt eficienți în lucrul de echipă, în ei poți avea încredere pe parcursul tratamentului ambulator, pe când părinții din primele două categorii de obicei urmează tratamente în staționar.

 

-De când lucrați ca medic pediatru, ați avut vreun caz cu mare impact emoțional?
-Din nefericire da, am avut chiar câteva. Sigur că sfârșitul letal al copiilor este ceea ce nu poate să te lase fără lacrimi, fără să îți facă sufletul ghem când vezi disperarea din ochi părinților. Nu vreau să intru în detalii pe acele cazuri, doar că vreau să vă zic doi copii au ajuns prea târziu la spital, unul decedase de șoc septic, altul din cauză că aspirase conținutul stomacal în căile respiratorii, iar alt copil decedase din urma leziunilor multiple și incompatibile cu viața obținute în urma unui accident rutier. Chiar și aceste cazuri lasă amprente pe memorie și o senzație de vină, că poate se putea totuși de făcut mai mult, deși real și obiectiv în așa situații medicii sunt neputincioși.

 

-Cum îi convingeți pe copii să depășească frica de medic?
-De obicei copilașii pînă la 6-8 luni nu necesită mare efort pentru a fi convinși, cîteva zgomote distractive și mimici mai haioase și îndată ce zâmbesc însemnă că copilul e gata pentru a fi examinat. Cei de la 9-10 luni până pe la 2,5-3 ani sunt cel mai greu de convins, mai ales dacă au experiența neplăcută de a fi suportat injencții intramusculare, cu acești copii deseori sunt dificultăți, de obicei în urgențe se examinează contrar voinței lor, deși uneori sunt copii chiar foarte complianți, aici factorul decisiv sunt părinții, care le vorbesc mult acasă că vor merge la medic, pregătindu-i pe copii de întîlnirea cu medicul. Cât pentru copilașii mai mari de 3 anișori trebuie doar să folosești cuvinte din vocabularul lui și pe înțelesul lui și foarte ușor se obține colaborarea și evident o examinare cât se poate de obiectivă!

17522018_1264857613633618_631518430_o

-Ce ați fi făcut altceva înafară de pediatrie?
-Acum sunt foarte preocupat de ceea ce fac, investesc foarte mult și permanent în cunoștințe noi, de aceea nu cred că pot să vă spun ce aș face acum înafară de pediatrie. Însă aveam multe opțiuni în copilărie, referitor la ocupația mea de bază, doream să fiu sportiv de performanță, apoi am scris poezii câțiva ani, am peste 100 cred, evident că doream să fiu poet, dar pasiunea pentru biologie, pentru natura vie și alte evenimente din viața mea m-au adus unde trebuie, adică în medicină. Acum pediatria este domeniul în care tind să excelez.

 

-Ce calități e nevoie sa aibă un medic pediatru?

-Cred că medicul pediatru ar trebuie sa fie rabdator și un bun ascultător, deoarece în cabinet se află practic doi pacienți concomitent, copilul și aparținătorul, care face procesul de eaminare mai dificil. Perfecționist și curios, care ajută medicul să fie în pas cu standardele medicale moderne. Explicit – pentru a transmite mesajul cât mai clar și accesibil pentru pacient, mai folosim expresia ” de a vorbi în limba pacientului”, e foarte importantă această calitate pentru succesul tratamentului. Să aibă abilitatea de a se face accesibil pentru părinți, uneori și o discuție de încurajare poate alina suferința emoțională a părinților, alteori trebuie chiar să reexamineze copilul. Și nu în ultimul rând trebuie să dea dovadă de profesionalism și omenie în relațiile sale cu copiii și părinții. Însă de fiecare dată un medic pediatru i-a nota finală din partea părinților, iar fiecare părinte are propria scală de pareciere, cred că pentru fiecare scală contează rezultatul final pozitiv.

Comentarii