SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

INTERVIU: Pictorița Alina Poloboc: ,,Trebuie să simt că lucrarea mea se duce în mâini bune” – (FOTO)

19 februarie, 2018 Autor: Mihaela Sorocean

INTERVIURI



Este frumoasă, talentată, deșteaptă și perseverentă. La doar 26 de ani, Alina Poloboc cunoaște 6 limbi, cântă la pian și dansează latino. A făcut jurnalism, dar a ales ceea ce o reprezintă cel mai mult – pictura. Acum are o viață de vis fiind stabilită în Palma de Mallorca. Despre cum este viața de artist într-un adevărat paradis aflăm în interviul ce urmează.

Fiecare pasiune are un început. Cum a apărut iubirea ta pentru desen?

Întotdeauna mi-a plăcut pictura. Această pasiune a apărut încă din copilărie. Nu credeam că o să îmi leg atât de mult viața cu arta. Inițial era doar un hobby care îmi oferea nespus de multă plăcere, bunăstare, enegie și liniște sufletească. Lucrurile au luat o altă întorsătură când am pus punct pe cariera mea în televiziune, plecând în Italia la mama mea. Am rămas atât de încântată de locul unde stătea mama, încât am decis să rămân acolo, să încep o viață nouă. Îmi amintesc primele ore pe care le-am lucrat într-o casă mare de nemți. Făceam curățenie două ore. Eram conștientă de faptul că trebuie să o susțin pe mama, care de trei luni mă ajuta financiar doar ea. Din primii bani câștigați făcând curățenie, mi-am procurat produse de artă destul de costisitoare. Am intrat în magazinul vizavi de casă. Cu 50 de euro, mi-am cumpărat o hârtie mare de o calitate foarte bună, 2 pensule și 6 culori de acuarele profesionale. Așa am început să pictez, simțind nevoia de a mă refugia, de a mă duce în lumea mea. A fost ca o chemare, nici nu bănuiam că am acest dar. Pe parcurs, am început să descopăr culori noi, stiluri noi. Am început să mă descopăr pe mine. Pictam zilnic cu căștile în urechi și mă pierdeam în lumea mea. Puteam să pictez toată ziua, fără să mănânc ceva din cauza entuziasmului. Mă dedicam cu trup și suflet.

Cum ai ajuns în Palma de Mallorca?

În Palma de Mallorca am fost de două ori în călătorie. În a doua vizită îmi imaginam cum ar fi viața mea dacă aș trăi acolo. Mă uitam la oamenii care fug pe malul mării și mă gândeam că dacă aș trăi aici, aș alerga în fiecare dimineață și seară. Mă uitam la mare și încercam să respir aerul curat și să fotografiez cu ochiul încântătoarea priveliște. Acele zile mi-au fost îndeajuns pentru a lua o decizie radicală – să mă stabilesc în Palma de Mallorca. M-am întors în Italia și mi-am făcut valiza. Peste o săptămână eram stabilită în Palma de Mallorca. Am fost sigură că este o decizie bună, chiar dacă aveam câteva dubii. Simțeam că o să fiu fericită și împlinită.

Cât este de greu să te promovezi în altă țară?

Nu mi-a fost atât de greu, pentru că aveam deja o experiență în Moldova. Știam unde și cum să merg pentru a cunoaște oameni. Am început să merg la evenimente, să cunosc persoane importante. Scopul primei expoziții a fost să observ reacția oamenilor. A doua expoziție a avut loc pe malul unui restaurant. Mi-a plăcut mult acel loc și proprieterul restaurantului și familia lui au fost foarte drăguți. Aceștia mi-au oferit spațiu, muzică live, băutură și mici aperitive. M-au ajutat cu niște lucruri pe care atunci nu mi le puteam permite.

Fiecare pictor are propria sursă de inspirație. Ce te insipră pe tine?

Pictez având o stare de dispoziție bună și niciodată când mă simt rău. De obicei, încerc să evit momentele negative, oamenii negativi sau lucrurile care ar putea să mă afecteze. Picturile sunt strâns legate de starea mea sufletească. La fel, îmi place să urmăresc apusul soarelui. Mă insipră natura și oamenii extraordinari de aici.

Ai menționat anterior că îți place să vezi reacția oamenilor. Cât ești de deschisă în fața criticii?

Sunt foarte bucuroasă atunci când primesc critici, în special pe cele negative, deoarece doar atunci poți să te dezvolți, să lucrezi asupra greșelilor tale, să devii un profesionist, să devii mai puternic și mai bun în ceea ce faci.

Care este culoarea pe care o utilizezi cel mai mult în picturi?

Blue marin – culoarea mării și galben – culoarea soarelui. Aceste două culori le utilizez în majoritatea lucrărilor. În schimb, culorile care mă reprezintă sunt alb – culoarea libertății, și roșul – culoarea pasiunii și curajului.

Orice artist are anumite obiceiuri sau superstiții. Numește câteva lucruri ciudate pe care le faci tu?

Niciodată nu pictez când îmi este rău, pentru că vreau ca lucrările mele să emane lumină. Vreau ca pictura mea nu doar să înfrumusețeze peretele unei case, dar să transmită acea liniște sufletească de care are nevoie orice persoană. Un alt obicei ar fi faptul că am un loc special în studiou, pe care nu îl schimb niciodată. Anume acolo este energia cea mai potrivită pentru mine. Mereu pictez cu lumânări. Îmi creez o atmosferă liniștită, plăcută, în care să mă simt confortabil. La fel, nu vând lucrările mele unui om care mi se pare rău. Trebuie să simt că lucrarea mea se duce în mâini bune.

Prin ce te țin minte oamenii?

În primul rând sunt frumoasă, ceea ce constituie un avantaj pentru mine. Oamenii se bucură că nu sunt doar frumoasă la exterior, dar și în interior, lucru rar întâlnit în zilele noastre. Iar când le arăt lucrările mele, rămân șocați. Sunt persoane care îmi sugerează că ar trebui să fac altceva, pentru a îmi arăta frumusețea. De fapt, am încercat și alte lucruri, dar m-am oprit la pictură.

Ce faci în afară de pictură?

Sunt pasionată de flori. De fiecare dată când simțeam vreun moment de singurătate,  îmi cumpăram câte o floare. Le puneam pe toate la terasa mea imensă precum o junglă. Timp de un an de zile numărul plantelor a ajus la 30. În Palma de Mallorca am descoperit noi pasiuni. Practic pianul de 5 luni de zile, fiind una dintre dorințele mai vechi. Aștept momentul când voi putea interpreta orice melodie îmi doresc. La fel, mi-am descoperit pasiunea pentru dansurile latino. Merg în fiecare săptămână la discoteci latino, unde se dansează salsa, latino și bachata. Nu îmi imaginam că o să practic și eu acest stil de dans. La fel, fac sport în fiecare zi și optez pentru un mod de viață cât mai sănătos.

Ce sfat ai oferi tinerilor cărora le e frică să iasă din zona de confort și să își încerce norocul în altă țară, la fel cum ai făcut-o tu?

În ziua de azi zona de confort e una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă tinerii. Chiar dacă este greu, chiar dacă îți este frică de schimbare, trebuie să ieși din ea. Dacă te simți bine în zona de confort, deja ești în groapă, ești pierdut. Trebuie să încercăm să facem cât mai multe lucruri în viață, să ne încercăm abilitățile în diverse domenii, la fel cum am făcut-o și eu. Sunt norocoasă că mi-am găsit vocația atât de repede. La fel, nu trebui să îți fie frică de momente grele. Rămâneți mereu pozitivi, fiindcă doar așa atragi momente pozitive, iar toate porțile se deschid. Oricine poate ajunge unde dorește, dar pentru asta este nevoie de muncă și răbdare.

Ai făcut jurnalism. Cât de greu a fost să te desparți de acest domeniu?

Jurnalismul a ocupat un locușor aparte în sufletul meu, pentru că a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Am trăit o mulțime de momente unice și frumoase, în special când am lucrat în calitate de prezentatoare. Aveam un program încărcat. Începeam munca foarte devreme, mă culcam târziu, dormeam puțin și nu aveam timp pentru viața personală absolut deloc. Totuși,  televiziunea rămâne a fi un lucru special, fiindcă întotdeauna aveam frică de cameră. Mă pierdeam în fața ei. Îmi plăcea să lupt cu mine și să depășesc această barieră. A fost o experiență minunată, pe care nu o voi uita niciodată.

Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?

Anul acesta am planificate 3 expoziții foarte importante pentru mine. La fel, mi-aș dori să deschid o expoziție în afara Spaniei. Nu uit nici de Republica Moldova – locul de unde mă trag, locul unde sunt toți oamenii dragi. Aș vrea neapărat să lansez și în Moldova o expoziție. Cred că mulți tineri au nevoie de un suport, de un exemplu, iar eu sunt foarte deschisă pentru a oferi un sfat.

Comentarii