SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Istoria costumului popular moldovenesc

27 august, 2015 Autor: Florența Protopopescu Sursa: historia.ro
basarabia


Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie , formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor.

În îndelungatul proces de evoluţie al costumului popular s-au înregistrat progrese mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât în perfecţionarea sau îmbunătăţirea croielii. Piesa de bază a fost cămaşa , purtată atât de bărbaţi, cât şi de femei. Costumul bărbătesc avea o piesă specifică, şi anume iţarii, iar cel femeiesc fota sau catrinţa. Dintre hainele pentru sezonul rece este sarica, dar şi pieptarul, confecţionat din piele de animal sau căciula, moştenită de la daci.

Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc coincide cu secolele XIII-XIV. Din această perioadă se poate aminti de stabilirea costumului naţional moldovenesc.

Despre unele trăsături ale costumului moldovenesc ne mărturisesc gramotele şi documentele domnitorilor din secolele XV-XVII, picturile murale, colecţiile de îmbrăcăminte din diferite muzee, materialele arheologice, miniatura de carte. Conform obiceiurilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, ţăranii şi locuitorii oraşelor erau obligaţi să respecte utilizarea vestimentaţiei tradiţionale, fiind strict interzis împrumutul hainelor turceşti sau ale altor popoare.

De-a lungul timpului, veşmântul primeşte semnificaţie socială, devenind o modalitate de a cunoaşte rangul şi ierarhia. Podoabele, materialele, culorile, croiala, devin elemente ale costumului prin care societatea interpretează apartenenţa purtătorului. De asemenea, haina transmite emoţii şi semtimente. De exemplu, albe sau negre, hainele de doliu transmit durerea rudelor, iar în anumite comunităţi reprezintă un mod de a-i proteja pe cei vii de spiritele morţilor.

Ca materie primă pentru îmbrăcăminte servea lâna, cânepa, bumbacul, borangicul – toate de culoare naturală nevopsite. Conform ariei lor de utilizare se evidenţiază deosebiri zonale. Pentru îmbrăcăminte la nordul Moldovei se utiliza lâna şi cânepa, la sud – lâna ţigaie, borangicul, inul.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea urmează o perioadă de decădere a costumului tradiţional moldovenesc, prin influenţa modei orăşeneşti, care a adus în mijlocul secolului XX la dispariţia aproape totală a costumului tradiţional, rămânând să fie utilizat în principiu la sărbătorile naţionale şi calendaristice, în ansamblurile etnofolclorice de la casele de cultură, şcoală, grădiniţe.

 

 

Comentarii