SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

La mulți ani, Poiana!

16 septembrie, 2015 Autor: Cristina Costea
11998129_964069496969587_1578205803_n


"M-am născut între Carpați, la poale de munte" - acesta era cântecul pe care tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, mi-l cânta deseori și eu îl fredonam cu el. Când ești departe de țară, departe de casă, DORUL este cel mai greu.

Aș putea spune că m-am născut în unul dintre cele mai frumoase sate ale Moldovei, nu e la poale de munte, însă e la poale de codri verzi.

Sat pe care îl iubesc pentru locurile superbe pe care le are, pentru copilăria pe care mi-am petrecut-o și pentru oamenii mărinimoși pe care îi crește.

 

Bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească în liniște, într-o seara de iarnă, pe când se obișnuia să se stingă lumina, mi-a povestit la flacăra unui opaiț istoria acestui minunat sătuc.

Cu 100 de ani în urmă,  pe locul unde astăzi e acest sat, era o pădure mare și frumoasă, care aparținea unui mare boier. În una din serile pe care și le petreceau boierii înainte jucând cărți, acest boier a pus în joc pădurea pe care o avea. În acea seară norocul nu a fost de partea lui, boierul a pierdut la cărți pădurea, iar  cel care a câștigat-o  avea  niște datorii față de slugile pe care le avea. Într-una din zile, boierul care s-a făcut mai bogat cu o pădure,  l-a chemat pe un slujitor și i-a zis că îi dă voie sa-și construiască o casă. Slujitorul a mers în pădure să-și ridice locul, și în mijlocul pădurii tare l-au mai bucurat ochii când a văzut o poieniță cu flori, un loc de poveste.

 

Și-a construit casa pe acel loc și a numit locul- POIANA, pentru că omul sfințește locul. Iar după el au mai venit alte familii care au ridicat și ei căsuțe, locul s-a lărgit, și așa a luat naștere unul dintre cele mai frumoase sătucuri ale plaiului moldav.

Poiana nu are mulți locuitori, și nu e un sat al bogătașilor, cu palate și mașini de lux. E un sat unde locuiesc oameni simpli și gospodari, un sat unde se știe om cu om și unde viața are alt sens și alt ritm.

 

Am copilărit pe cele mai frumoase dealuri și văi, am respirat cel mai curat aer datorită codrilor pe care îi are și am mâncat cele mai ecologice fructe și legume. Am crescut iepuri și purcei, am cules floare de tei și de salcâm, am cântat cântece de dor și jale și am înfruntat cei mai mari nămeți pe timp de iarnă.

Acest sat, pe 20 septembrie, face  100 de ani! Nu știu dacă e o cifră mare sau mică pentru un sat, știu doar că mă mândresc că mi-au pornit rădăcinile de aici și mă mândresc pentru numele frumos pe care îl poartă.

Va fi zi de sărbătoare pentru sătenii mei și vreau să-i felicit. Vreau să-l felicit pe primarul acestui sat și să-i mulțumesc  pentru salubrizare, infrastructură și noile proiecte pe care vrea să le aplice.

Să le doresc generațiilor de tineri care cresc acolo să contribuie la îmbunătățirea sferei sociale și să nu uite de unde pornesc, pentru că VEȘNICIA S-A NĂSCUT LA SAT!

La mulți ani înainte, dragi săteni!

Comentarii