SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Lola Majeure, despre cartea sa erotică: Oamenii să mă citească atunci când au un pahar de tărie lângă ei – (FOTO)

1 februarie, 2016 Autor: Ecaterina Beschier
12522978_1689932561253569_1210245449566841235_n


Ea e Lola, Lola Majeure. Are un nume misterios, nu pentru că se ascunde, dar anume așa a ales să-și păstreze zona sa de confort. De 2 ani are și un blog, Lola Majeure Blog. Platforma s-a dezvoltat de-a lungul timpului. „A crescut” chiar într-o carte care este solicitată atât în Moldova, cât și în România. Este vorba despre „Sweet Vera Cruz”, care s-a clasat pe locul 3 în top 5 al celor mai vândute cărți în 2015 de la librăria „Bestseller”. Din interviul de mai jos urmează să aflați detaliile picante despre Lola, despre carte și despre erotismul la limita dintre decent și indecent.

Lola este pseudonimul unei femei misterioase. Cine se ascunde în spatele Lolei Majeure?

Nu știu de ce unii își imaginează că m-aș ascunde. Aceasta este starea mea de confort, de bine, de a apela la un presudonim (la fel cum o fac mulți alții). În momentul în care o să cred că e necesar să mă afișez în public fie pentru a demonstra unora că nu sunt o bătrână perversă sau o femeie disperată cu o droaie de copii acasă, fie pentru a vinde mai bine și în cantități mai mari ceea ce fac, am să ies la rampă. Mă văd cu destui oameni care știu cine sunt, ne certăm, ne împăcăm, fumăm, discutăm despre cărți, despre rochii la reducere. Nu e niciun mister. Faptul că oamenii doresc să afle cine-i aprinde, e problema lor. Nu le datorez nimic pentru ca să fiu nevoită să le satisfac curiozitatea. În rest, arăt bine, când dorm bine –  și mai bine.

12310532_1679709935609165_8201666153148570462_n

Ai deja 2 ani de blogging. Care este diferența dintre atunci și acum? Dacă ai avea șansa să schimbi ceva, ce ai modifica?

Dumnezeu a umplut lumea de proști. Le-aș oferi mai puțină atenție și block la a doua frază aiurea, fără nervi în plus. În rest, nu aș schimba nimic, nici măcar designul la blog. Știu că nu-i cel mai reușit, că de la negru te dor ochii, etc., dar eu scriu, în primul rând, pentru mine, pentru plăcerea mea, iar mie negrul îmi place. Doi ani în urmă nu știam atât de bine limba română, asta mereu am spus-o. Am învătaț-o comunicând cu oamenii pe Facebook.

De cât timp scrii. Cum preferi să-ți așterni gândurile: pe foaie sau la calculator?

Exact din noiembrie 2013, de când mi-am tras blog. Nu am compus poezii la școală, nu am caiete de compuneri și textulețe, niciodată nu le-am trimis la vreo redacție ca să fie publicate, etc. Nu m-au atras cenaclurile literare sau teatrele de amatori. Ceea ce nu pot spune despre bani e că întotdeauna mi-a plăcut să-i număr. Postările de pe blog sunt scrise direct la calculator. Pentru carte am avut nevoie de foi. Foaia îți oferă o lumea întreagă, e mai mult decât o bucată de hârtie. Romanul „451º Fahrenheit” explică de ce sunt atât de importante și de periculoase gândurile scrise pe hârtie. Nu sunt nici adepta cărților electronice. Nu poți să faci notițe în ele, nu le poți mototoli, scuipa, aranja frumos pe raft. N-au viață.

 

12410544_1690324457881046_6478110877009724444_n

De ce ai ales anume acest gen de literatură? Este un soi de erotism despre care unele persoane cred că ar fi agresiv. Ce părere ai despre asta?

Pentru că m-am săturat să citesc titluri de articole, de cărți în care apare cuvântul Sex și să dau de-un conținut asemenea unei cărți de rugăciuni: nimic despre sex pe acolo, în afara cuvântului „Sex”. Eu scriu exact așa cum vorbesc, cum simt și cum îmi explic mie însămi niște lucruri. Despre cât de erotică este scrierea mea… În primul rând, într-o societatea sănătoasă, care ne garantează libertatea cuvântului, asta nu ar trebui să șocheze pe nimeni. În al doilea, dacă citiți unele cărți de peste Prut, acolo cuvintele „f.t” și „p..ă” mai că sunt normă. Să nu mai vorbesc de opera lui Miller și-a Marchizului de Sade. În al treilea rând, dacă știi să citești pe diagonală, vei găsi lucruri mult mai profunde și chiar destul de mi-mi-mi la mine.

În 26 octombrie a fost lansată prima carte scrisă de tine, „Sweet Vera Cruz”. Ce ai simțit când ai oferit primul autograf?

Întreabă-mă ce am simțit când mi-am văzut cartea în vitrină la „Cartier”. Îmi venea să o sărut pe vânzătoarea de acolo. Doar că femeia n-ar fi înțeles de ce. Și chiar de i-aș fi explicat, tot nu înțelegea. Era prima librărie în care a apărut „Sweet Vera Cruz” și erau acolo (ele mai sunt) cărți multe, nume mari. Și cartea mea printre ele. Primul autograf i l-am dat unui prieten. Nu aveam pix, aveam ruj la mine. De atunci pe toate le rujez. Chiar dacă îmi pare că e un fel de infracțiune de a da autograf, de parcă aș fi naiba știe ce mare om al literelor. Pentru mine doar cei cu adevărat mari pot să facă lucrul acesta. Nu e modestie, e părerea mea. Nici eu, nici alții de pe la noi (care-și atribuie acest titlu de scriitor) nu-l merită. E drum lung până acolo.

12065622_1668476096732549_2451682129487971983_n

Toți protagoniștii din articolele de pe blogul tău sunt reali. Care a fost cea mai amuzantă întâmplare pe care ai scris-o?

N-o cheamă așa, dar e vecina mea. Tare faină muiere. Ea știe cât am de plătit pentru lumină, când am colete, când primesc felicitări, de la cine. Nu are bărbat, dar e optimistă. De la ea au pornit celelalte istorii de viață, cu oameni reali, dar nume schimbate.

Acum când cartea e solicitată în Moldova, ai poate niște idei pentru următoarele cărți?

Cartea e mult mai solicitată în Romania și străinătate. Dar nu cred că acesta trebuie să fie un motiv pentru ca un om să scrie. Literatura e plăcere, nu e business. De asta nu va urma o continuare la „Sweet Vera Cruz”, chiar dacă cei care au citit-o, o așteaptă. A scrie continuarea, înseamnă a face bani. Ideea romanului a fost consumată. Ce a rămas cu oamenii de acolo, nu știu, să-și imagineze fiecare ce-o vrea.

O lună-n urmă, cineva mă întrebase ce planuri am pentru 2016. Pe atunci, nu credeam c-o să mai scriu ceva în viitorul apropiat. Dar, asta nu vine programat. Până-n vara sper să lansez un alt roman. Am nevoie să mă afum de vreo 2 ori și-l termin. Apropo, eu le recomad oamenilor să mă citească atunci când au un pahar de tărie lângă ei. Nu neapărat cu vin sec, în semiîntuneric. În chiloți cu berea în mână, e ok.

12376703_1680429115537247_3021923416567982640_n

Mai multe luni la rând, „Sweet Vera Cruz” a fost în top 10 vânzări la „Librăria din Centru”. Recent,  am aflat că s-a clasat pe locul 3 în top 5 al celor mai vândute cărți în 2015 la librăria „Bestseller”. Ești mândră, presupun.

Și-ți zic de ce: pentru că nu am avut niciun fel de lansare. Pentru că nu am avut echipă care să se ocupe de promovarea mea. Două fete care au cărat cărți și au trimis colete, fără să aștepte vreo remunerare – asta e tot. În rest, am întrebat de oameni, am făcut cum îmi veni mie și cum m-a dus capul. M-au ajutat prietenii de pe facebook cu like, cu share, cu un cuvânt bun. Oameni pe care niciodată nu i-am văzut, dar care au fost foarte deschiși, fără ifose.

12348086_1680758102171015_5282288238153447237_n

Părinții tăi sau alte rude au citit cartea? Ce părere au avut ei?

Nu a fost nicio reuniune de familie, fără masă mare, fără pupături și răcituri. Destul de rezervat. Că doar nu am inventat vaccinul contra unei boli incurabile.

Presupun că ai un iubit, cel puțin așa afirmi. Ce părere are el despre activitatea ta, despre ce scrii, despre postările destul de provocatoare, despre bărbații care îți scriu?

Iubitul meu este un bărbat deștept. Mult prea deștept ca să-și umple capul cu asemenea aiureli. Eu mă îndrăgostesc cam în fiece anotimp. Simt nevoia, pentru că iubesc bărbații și-i exploatez la maximum. Dar toți ei sunt ca o adiere de vânt, pe când există lucruri mult mai profunde, oameni cu rădăcini adânci în mine.

12376580_1684040455176113_3536751273525573192_n

Cartea ta a fost acceptată de publicul larg din Moldova. Cum e acest sentiment de împlinire?

Imposibil să placi tuturor. Eu nu plac tuturor. Stilul meu – la fel. Dar foarte multă lume a găsit la mine ceva mai mult decât se aștepta. Pentru că „Sweet Vera Cruz” nu e despre sex, dar ea crează niște imagini care duc cu gândul la sex, ea trezește dorința de a avea o femeie. Cumva știam că mai devreme sau mai târziu cine are urechi, (mă) va auzi.

Cât despre oamenii care sunt selectivi până la absurd atunci când cumpără o carte („Asta-i pișată, asta nu-i pișată, asta-i bună de mâncat”), care se poartă așa de parcă cineva le-a smuls p…da și acolo n-a mai rămas nimic… când acești oameni, în sfârșit, au acceptat ideea că există o Lolă Majeure, am avut sentimentul că le-am tras-o adânc în fund.

Comentarii