SUNĂ ȘI COMANDĂ-ȚI BANNERUL!

Nata Albot: „Plecarea din țară și nedorința de a servi acest sistem este un act de mai mare patriotism” – (FOTO)

2 februarie, 2016 Autor: Mirela Urușciuc
2


E exemplul moldovenilor la capitolul femei de succes. Mamă la puterea a treia, fondator Klumea și, mai ales, unul dintre puținii jurnaliști cu personalitate din Moldova. Cunoașteți-o pe Nata Albot, cu drag de Moldova, din Montreal.

De câți ani ești în media?

Dacă e să socotim din prima mea zi de emisie la Radio Nova, atunci în aprilie se fac 20 de ani.

 

Cum descrii această industrie?

Drept una care a evoluat foarte mult. O industrie fascinantă, suprinzătoare, exraordinar de interesantă, dar și una care îi prostituează pe mulți. Cel puțin așa calific eu lucrurile la ora actuală în media din Moldova. Eu știu un singur lucru, ești iubit de oameni atunci când ești mai curajos, mai sincer  și mai onest ca ei. Atunci când nu m-am regăsit în valorile promovate de televiziunea în care lucram, am plecat. Fără tam-tam și fără denigrări. Pur și simplu am plecat. Așa ar trebui să facă fiecare din cei care își iau salariile mințind oamenii, împotriva voinței lor. Iar dacă o fac și cu voința lor, e și mai grav. De ce? Pentru că să spui oamenilor minciuni sau să manipulezi cu informația este o crimă. Există viață și dincolo de job și istoria nu iartă pe cei care fac lucruri împotriva oamenilor.

Care a fost cea mai utilă și marcantă experiență din cariera ta?

Cred că cele mai utile experiențe au fost acelea în care am făcut lucruri pe care nu le cunoșteam și pe care le învățam din mers. Moldstar, Fabrica de Staruri, Deșteptarea, Sare și Piper, Ministerul Adevărului – toate acestea m-au marcat atât de mult, profesional vorbind, încât aș putea, doar în baza lor, face un curs universitar despre cum să realizez cap-coadă un proiect media fără să am școală în spate.

Cine e omul care te-a direcționat spre media?

Așa s-a întâmplat că eu fac parte din generația care nu prea a avut de la cine învăța, pentru că eram cam din primul val de tineri în media și toți cei din primul val învățau unii de la alții sau se inspirau de la vedetele străine. Omul care mi-a dat prima șansă a fost Andrei Corbu – acea voce masculină , inconfundabilă, care din păcate nu se mai aude azi la radio. Liviu Ungureanu la Radio Nova a fost o altă voce și un alt om care m-a sprijinit la început. Fiecare dintre șefii mei ulteriori, deși nu practicau emisia directă și nici nu făceau producție nemijloct, fiecare mi-a împrumutat o parte din calitățile și cunoștințele lor.

Ce te-a determinat să emigrezi?

Nevoia de schimbare. În viața fiecărui om vine așa o zi. În viața mea s-a întâmplat un cumul de circumstanțe: am luat viza de rezident pentru Canada, am încetat să mai cred în valorile Jurnal TV,  în altă televiziune nu vroiam să merg pentru că restul televiziunilor care aveau producție proprie locală  erau parte a acestei caractițe îngrozitoare  pe care eu nu am vrut să o servesc. Apoi mi-am dorit foarte mult timp să fac niște studii, să mai învăț o limbă. Și cumva toate s-au adunat sub aceeași stea în august 2013 când am aterizat la Montreal.

Cum se vede Moldova din afară?

Moldova din afară se vede așa cum vrei tu să o vezi. Majoritatea străinilor nu știu despre noi, iar știrile care ajung în străinătate arată o țară sărăca și degradantă, măcinată de corupție și chinuită de oligarhi. După mine, Moldova  este un pumn de oameni foarte buni și de treabă care rezistă tot mai greu acestor condiții de trai.

 

Cât costă demnitatea unui jurnalist din Republica Moldova?

Nu știu exact cât costă, dar nu foarte mult. Dacă oamenii pentru 10 $ sunt gata să vină de la țară ca să strige în gura mare că-l vor pe Plahotniuc pentru stabilitate, e clar că nici jurnaliștii care manipulează cu informația nu fac asta pentru foarte mulți bani. Demnitatea unui om, fie el jurnalist sau specialist în PR, odată vândută pentru un salariu mai bun, dar plătit pentru a spune minciuni, te transformă pe loc în sclav.

De ce lumea se vinde?

De foame și sărăcie spirituală. Ei însă se consideră patrioți, pentru că nu pleacă, ci rămân acasă și servesc politicieni corupți și minciunoși. Eu cred că plecarea din țară și nedorința de a servi acest sistem este un act de mai mare patriotism. Pentru că plecatul din țară înseamnă deznădejde, nu o evadare la o viață mai îndestulată și accesibilă.

 

Ce întărește coloana vertebrală a unui jurnalist?

Coloana vertebrala o întăresc antrenamentele de curaj. Mușchii curajului și exprimării libere au și ei nevoie de antrenamente. Iar profesia asta îți dă șansa zilnică să le antrenezi. Convingerea că meseria sa îl face responsabil  în fața oamenilor – iată sentimentul cu care ar trebui un jurnalist să meargă zilnic la muncă. Conștientizarea faptului că spunând minciuni, lustruind imaginea corupților și hoților, este un rău făcut nu atât generației prezente, ci copiilor lor.

 

Dacă ai putea schimba ceva în țara noastră, ce ai face? De la ce ai începe?

Eu nu știu dacă întrebarea asta are vreun sens acum, când țara este în captivitatea unui om și a armatei sale . Cred că trebuie neapărat să ne debarasăm de el și de toată gașca lui, în primul rând… Apoi să ne asiguram că legile funcționează prin pedepsirea lor. Cum? Prin responsabilizarea oamenilor atunci când trebuie să-și dea votul la alegeri, prin gălăgie cât mai multă în presa independentă, printr-o relație mult mai caldă  și mai constructivă cu moldovenii din diasporă, care au atâtea de spus și de făcut, dar nimeni, deocamdată,  din politicieni, nu îi ia în seamă, decât în timpul algerilor. Credeți-mă, mulți moldoveni din diasporă ar contribui, dacă li s-ar cere. Ei însă sunt permanent acuzați de trădare și li se închide gura de fiecare dată când vor să expună o părere vizavi de cele întâmplate acasă.

 

Comentarii